Hornbach Timișoara, pe mâna unor olteni obraznici!

Hornbach, faimă nemțească, la Timișoara. Magazin cu multă expunere din publicitate, cu produse, în mare, de bună calitate, o demonstrație despre cum s-ar putea face comerț.

Până aici, parcă ar fi ”de bine”. Pe mâna cui este încă magazinul, asta este de rău. Comportamentul lamentabil al șefilor magazinului, tonul, lipsa comunicării nonagresive, privirea dușmănoasă, lipsa ascultării, agresivitate în comunicare, absolut atipică Timișoarei, ton tembel, generator de șoc, iată lista nemulțumirilor pe care le facem publice.

 

IMG 20170627 WA0000

Despre ce este vorba? Cumperi? Bine! Între rafturi, unii angajați sunt foarte politicoși. Ei nu au putere de decizie, desigur, asupra unor comportamente comerciale. Comportamentele devin mai vizibile după ce deja ai achitat de mult o marfă, inclusiv transportul, să spunem de 7 – 10 zile și te duci din nou la Hornbach, să afli când se va efectua acesta. Când? Ți se promite că după 7 zile, pentru că o parte a mărfii nu era pe stoc, era doar în raft, la ispită și plată. Aha… așa am spus? Privirea ucigașă a domnului Răzvan Carp, tonul obraznic, sună cam așa: ”Ați plătit sâmbăta trecută? Da? Cine v-a zis că vine marfa luni (n.r.- plata în 17 iunie, discuția în 24, transportul așteptat pentru luni, 26 iunie, adică după 9 zile), ce doriți?” Ce să doresc, se întreabă clientul? Politețe, să vă păstrați promisiunile și să priviți în ochi, am achitat totul integral, sunt un client care am investit bani și încredere, doresc transportul promis!”

IMG 20170627 WA0002

Privirea ucigașă străpunge bariera bunului simț, vreme în care, la casele de marcat lumea se agită, este aglomerație, nu lucrează decât două case, iar o doamnă, supărată și ea, dorea să știe de ce nu i se răspunde întrebărilor? În timp ce oamenii stăteau ca vitele la rând, casierele povesteau între ele, aveau ceva de rezolvat, clienții erau pe ultimul lor! Calitate germană din reclamă, o minciună cu accent de agramați, în care vocala ”e” este ”ie”, și ți se surpă bunătate de urechi ascultând limba română siluită de agramații de la Hornbach. Într-un astfel de decor, evident, știi legile ce te apără, dorești un director, șef, manager, cum mama naibii se numește pe la magazinele astea pline de incompetenți? Un director? Da, vine abia un domn, destul de amabil, este domnul Moca. Era cândva o ciocolată, produsă la Kandia (habar nu au ei de Kandia, una din perlele imaginii Timișoarei), devine aproape agreabil, dar spune: ”Cel de dinaintea mea, Carp, este… directorul – adjunct al magazinului Hornbach”. M-aș lua cu mâinile de cap, dar nu pot, sunt în public, dar dezgustul meu pentru ceea ce fac ei cu clienții estre nemăsurat! Protecția consumatorului, alte organisme ce apără sau ar trebui să apere omul, consumatorul naiv, victima reclamei nemțești, vor afla asta, cu siguranță!
Uciderea demnității se face și la magazine. Nu o face doar politica. Politicienii, directorii agramați, angajații obraznici, făloși că au fost cândva repetenți, după modelul premierului actual sau după modelul fostului președinte cred că ne pot ucide sufletele. NU! Refuzăm, și o să arătăm asta în toate modurile oferite de democrația autentică, adică cu legile în mână.
Hornbach, pe lista dezamăgirilor jignitoare.

Comentarii Facebook

comentarii