Dominic Fritz va pleca din funcția de primar, dar acest text nu este despre el, nici despre parcursul aplicării legilor. S-a scris mult, cred că cititorii deja știu, nu îmi propun să devin redundantă. Este important viitorul. Se discută despre cum va fi preluat scaunul de primar. Mai întâi, va fi un interimat. Conform legislației, și, destul de logic, după ce primarul suspendat va pleca fizic din primărie, locul său, pentru o perioadă determinată, poate fi preluat de un viceprimar. Dar de asemenea, dacă cel propus pentru preluarea funcției de primar nu va fi votat de consiliul local, atunci propunerea pentru viitorul primar interimar poate fi prin nominalizarea unui consilier din CLT, ce va fi, la fel, supus votului consiliului local, conform Codului Administrativ.

Alegerile pentru un nou primar ar urma să se facă în 90 de zile, dar au fost situații în România, când interimatul s-a prelungit, iar alegerile următoare au avut loc la aceeași dată anunțată calendaristic pentru alegerile ritmice. Aceste situații au fost legate de momentul în care primarul ce avusese funcția respectivă fie a pierdut un proces cu ANI, fie a decedat, în perioada finală a mandatului câștigat inițial. Guvernul României, oricare ar fi fost el, a decis data alegerilor anticipate în cazul unui primar. Sau același decident a fost cel care a hotărât că perioada interimatului se poate prelungi până la alegerile următoare, organizate la nivel național.

Spaima românească exprimată patetic: ”vai, ce o să fie?” sau ”vai, cine va fi?” poate fi temperată cu explicarea rolului legislației. Se vehiculează, la propunerea premierului interimar, Ilie Bolojan, ideea unui candidat comun pentru Primăria Timișoara, adică după consumarea perioadei de interimat, susținut de PNL și USR. Greu de înțeles cum un președinte al unui partid istoric, singurul de acest calibru din România, ar putea susține alt candidat decât unul PNL. Cum crede Bolojan că este capabil să ia decizii pentru Timișoara, doar pentru că deține o funcție, chiar pe cea mai importantă din partid? Nu discută cu oamenii săi? Sau îi domină atât de mult încât își imaginează că liderii locali nu au propriile partituri de pe care ar putea orchestra? Sau crede că este veșnic, după modelul egiptean, când scribii așezau informațiile pe tăblițele faimoase, după cum dictau faraonii?

Un candidat propriu al PNL Timiș ar putea reformula imaginea unui partid cu o istorie atât de frumoasă, cu înaintași demni de admirație, după zeci de ani, cu o atitudine nobilă față de competitori, lume, istorie și realitate.

Se pregătesc deja mai multe partide, dar și independenți. Se schimbă cumva ritmul campaniilor electorale. Despre asta se va mai scrie…

Candidat PNL? Da, ar fi un model de atitudine politică, la noi, la Timișoara.

The post Primăria Timișoara, la răscruce de vânturi appeared first on Ziua de Vest.