Toată lumea vorbește despre politică. ”Marii analiști”, iluștri necunoscuți, se zbat în marea plină de otrăvurile gândirilor de orice fel, dar tot ceea ce este acum la București se petrece ca și cum am fi în fața unui film prost, cu regie proastă, scenariu mediocru, actori debili, tot decorul generând o consternare publică. Această ”toată lumea” se întreabă: ce va urma? În finalul anilor 90, începutul anilor 2000, aceste pagini de istorie contemporană execrabilă nu ar fi fost posibile.

Politicienii din Banat aveau anvergură, luările de cuvânt din Parlamentul României erau importante, nu formale. Îmi amintesc de domnul Viorel Coifan, PNL, care muta munții din loc, l-a înfruntat pe securistul Petrov – Băsescu apărând Timișoara, eram mândri de el!

Acum, singurul care este mai vocal este domnul Florin Popovici (AUR), fostul director al Curții de Conturi Timișoara, un economist foarte bine pregătit profesional, dar… da, ar zice unii, de ce să fie la AUR?

Zbaterile acestor zile despre demisia lui Bolojan, despre neplecarea lui Bolojan, despre locurile ce vor deveni libere după plecarea PSD de la guvernare, despre lăcomia USR, cu ochii pe locurile libere din viitorul apropiat, toate sunt într-un amalgam de nebunie socială. Cum am ajuns aici?

Deși a pierdut procese la Curtea de Apel Timișoara cu ANI, dar și la Înalta Curte de Casație și Justiție, Dominic Fritz apare pe mai toate posturile tv din București, cu argumentul de a fi ”președintele USR”. Nu mai este trist, cum era zilele trecute, după atâtea pierderi în justiție, în schimb este tot mai arogant. Ca și cum s-ar juca de-a ”nu te supăra frate” cu un prieten – rival, deopotrivă. Spune cu ton răstit că ”miniștrii USR sunt la datorie”. Nu asta este problema sa, ci cum să-și pună oamenii pe viitoarele scaune părăsite. Numai că Fritz nu se întreabă ce spune Constituția României? Cum să dețină USR mai multe posturi decât îi permite cota de reprezentare în Parlamentul României? Mai ales, cum să găsească iarăși niște ”genii” fără școală, fără studii, în posturi cheie? În vreme ce-și bate capul cu aceste probleme, Timișoara este plină de cerșetori, intersecțiile sunt invadate de ”sărmani” ce ating mașinile, apoi înjură puternic dacă nu primesc ceea ce cer, rețelele mafiote ale cerșetoriei înfloresc, cursele nocturne de motoare conduse de persoane incompatibile cu tipologia civilizatului agresează timișorenii… Tonele de gunoi abandonat stau mărturie gradului de infestare al străzilor și cartierelor. Asta este Timișoara?

Dominic Fritz, ”artist” al manipulărilor, încearcă din răsputeri să se așeze pe portofoliile ce vor fi ocupate de ” unii membri ai ong-urilor”, majoritatea fiind din USR. Este pe un drum aparent direct, dar extrem de șerpuitor…

De poze nu duce lipsă Fritz, dar ele nu vor rezolva problemele. Mai ales ale Timișoarei. Prea mult praf, prea multă gălăgie și stridențe, prea multe ouă cu piciorușe, decoruri kitsch, prea mulți zbierători stradali fără talent, doar cu decibeli supraexpuși, ciori, porumbei sălbatici, toate…

Desigur, din poze, Fritz nu poate fi autentic.

La București poate fi? Cine îl (mai) crede?

The post Timișoara, crize și poze cu Fritz appeared first on Ziua de Vest.