Una dintre cele mai antipatice stări de suportabilitate din partea timișorenilor este poluarea fonică. Da, știu, sar ”postacii” cu cinismele lor subculturale, acelea care ar susține că nu este adevărată afirmația ”poluarea fonică este al doilea factor de deces din lume”, deși statisticile OMS sunt clare. De data aceasta, voi dezvolta ideea poluării pe care o produc unii dintre motocicliștii demonstrativi și speculativi ai nopților, cei din cauza cărora nu dorm cartiere întregi ale Timișoarei.

Turații peste limita legală, motoare modificate, fără avizele tehnice ale instituțiilor abilitate, taloane cu mari probleme, ridicate, carnete de conducere ridicate, decibelii verificați erau aproape 100, dublu față de ceea ce prevede legislația, ca să nu mai vorbim despre ceea ce aveau asupra lor, subiect preluat de DIICO. Zeci de mii de lei amenzi date grupurilor de motocicliști ce agresau spațiul fonic al Timișoarei. Asta, pe scurt (pe larg a fost deja prezentat cu două zile înainte, în urma comunicatului de presă dat de Poliția Județului Timiș), un rezumat al unei seri intense, care a implicat Poliția Urbană, la inițiativa Secției 1, Timișoara, alte instituții ale statului.

La prima vedere, un astfel de text ar trebui să primească un zâmbet și o întrebare: ce este nou, nu cumva poliția este cea care trebuie să facă aceste verificări mereu?

Poliția este în slujba cetățeanului, dar nu fiecare polițist este convins de acest atașament. Ceea ce nu știe multă lume este că timișorenii au apelat frecvent la 112, la telefonul disperării, pentru a cere ajutor. Oameni, în casele lor, cerând ajutor pentru că în toiul nopții, hoții, dar nu orice fel de hoți, fură liniștea de care creierul uman are nevoie. Fură șansa la noaptea dată de Dumnezeu pentru copii, bolnavi, dar și pentru restul, cei aproape 400 000 de locuitori (nu toți sunt în statistici, desigur, lipsesc peste 100 000, cei care au domicilii în județele din care au plecat spre vestul țării, dar nu au domiciliile în Timișoara).

Facebook, cu bune, cu rele, în cazul poluării fonice funcționează ca un aliat al celor suferinzi. Dacă spectacolele, alte evenimente publice au oră exactă de încheiere a programelor, care nici ele nu respectă limita legală a decibelilor, ora fiind 23, cel târziu, pentru grupurile rebele ce-și poartă ”tunurile și mitralierele” cu ei, încălcarea legii este o plăcere.

Nu este vorba despre circulația normală pe drumurile publice, este vorba despre grupurile de motocicliști sau șoferi cu mașini transformate, care pornesc la ”atac” după ora 22, reluând traseul de zeci de ori, cu plăcerea sadică a agresorilor care par a nu avea nimic de pierdut. Se încolonează în grupuri de 10 – 15, pleacă din parcarea Iulius Mall, trec prin pasaj spre Aradului, se întorc pe Lipovei, apoi pe Demetriade, alții ”atacă” bulevardul Rebreanu, Șagului, artere ale orașului ce nu sunt piste pentru concursuri, ci simplu, bulevardele – domeniu public al orașului. Ele nu sunt pentru acești sadici, care străpung spațiul civilizat al comunității, sunt străzi și bulevarde ale tuturor, dar nu pentru curse!

Singura organizație care a făcut dezbateri pe această temă este ATOP, din cadrul CJT, dar nu am auzit vreodată, un interes cât de mic, din partea Primăriei Timișoara. ATOP a făcut anul trecut o dezbatere, în sala de Consiliul CLT, dar nimeni din conducerea primăriei nu a fost…

Tema este a orașului, dar și a localităților limitrofe, și de acolo se aud, mai mult pe FB, plângerile cetățenilor, ridicate împotriva poluării fonice, motoare, dar și manele, la Moșnița Nouă, Dumbrăvița, Săcălaz, și restul… Din mesajele de pe FB se mai organizează câte o razie, dar nu destule.

După razia ce a avut loc recent, bătăliile pentru decibelii ce le produceau adrenalină (toxică, în acest caz), au devenit mai palide, dar pentru a ne reîntoarce la orașul elegant, universitar, cultural, cosmopolit, mai este nevoie de implicare. La București, mai multe ONG-uri au făcut demersuri către Primăria Capitalei, pentru a opri total circulația unor vehicule producătoare de poluare fonică peste limita admisă de lege.

La Timișoara, indiferent cât de critici am putea fi cu unele dintre (ne)implicările poliției, de această dată s-a dat un semnal, iar acest semnal a fost benefic. Să sperăm că teroarea nu va fi reluată.

Mai sunt (și) polițiști adevărați pe lume!

The post Timișoreni. Motoare. Poliție appeared first on Ziua de Vest.