Azi este o sărbătoare importantă a ortodoxiei. Ziua Înălțării Sfintei Cruci. Ea va fi urmată de o alta, Sărbătoarea Sfântului Iosif de la Partoș, ocrotitorul Banatului, primul mitropolit al Banatului, ale cărui moaște se află la intrarea în Catedrala Mitropolitană, în partea dreaptă a intrării, acoperit. Mitropolia Banatului, de zeci de ani, după ce a fost adus aici de la Partoș, îl descoperă și lui i se închină credincioșii. Din șapte octombrie 1956, bănățenii, și nu numai ei, stau ore întregi să se roage la racla Sfântului Iosif. Acest sfânt a trăit în urmă cu 300 de ani. Viața sa duhovnicească a fost un model al comportamentului devotat lui Hristos. Dar despre aceste detalii se găsesc destule informații publice.

Chiar în perioada dinaintea Revoluției de la Timișoara, timișorenii se puteau ruga sfântului nostru. După revoluție, fenomenul a devenit mult mai vizibil, lumea care nu se mai temea de comuniștii și securiștii care vânau adesea anumite persoane pentru practica creștină, căuta rugăciunea la raclă.

Chiar de astăzi au început să stea la rând sute și sute de oameni, vor fi mii și mii, căci mâine, înaintea Sfintei Liturghii, racla ce se află în fața altarului va fi mutată la locul său. I-am văzut pe bănățenii noștri de dimineață. Erau la rând (evit cuvântul ”coadă”), stăteau decenți, eleganți, la o anumită distanță între persoanele aflate acolo, mulți tineri, adulți, deopotrivă, nu se stătea pe jos, nimeni nu vorbea, liniștea și respectul sunt (încă) parte din smerenia creștinească a celor care au decis să facă acest efort. Și asta se petrece de 70 de ani…

De atunci, nimeni nu i-a numit și nu i-a descris în cuvinte de un grotesc greu de suportat, nici ”pupători de moaște”, nici ”închinători la oase”, nici ”suveraniști”, nici ”proști”, nici ”din evul mediu”. Nimeni nu a etichetat smerenia lor a fi în legătură cu vreun partid. Nici măcar nenorociții de comuniști, atei și dictatori, nu au îndrăznit să-i jignească așa cum sunt jigniți în alte zone ale țării.

Filonul unei civilizații excepționale face ca rezistența la atacurile neomarxiste să demonstreze că intimidarea cu teme legate de scoaterea religiei din școli sau blamarea practicanților creștini să fie evidentă.

Banatul este singura regiune istorică pe care Dumnezeu a ales-o să aibă ca mitropolit… un sfânt. Cu încrederea în acest sfânt iubit aici, la Timișoara, oamenii se roagă lui, se închină lui.

La Timișoara, rândul este tot mai mare…

Fără credință am fi ca niște frunzel ae unor ierburi otrăvitoare.

The post Timișorenii. Catedrala. Rândul appeared first on Ziua de Vest.