În momentul în care am citit raportul editat de „ România curată”, privindu-l pe ministrul , recent huiduit în ţară pentru aiurelile repetabile ale agriculturii din România, am simţit un impuls în stomac, desigur, o reacţie emoţională în raport cu un domn pe care-l ştiu, de aici, de acasă, de la Timişoara.
Impulsul a venit pe fondul unei întrebări retorice: „Şi tu, Darie?” sau al altei stări: respectul pe care-l aveam pentru profesorul Valeriu Tabără. Mă întreb: oare mai toţi pdl-iştii s-au deformat grav şi adânc, caracterial, într-o foame fanariotă de bani, la fel ca tătucul lor şef, la fel ca blonda „competentă” de la guvern? Oare toţi se pervertesc spre răul care ucide suflete?
Minciuni peste minciuni, care sunt imposibil de a fi acoperite. Deci, ministrul Tabără (vai, ce cântec frumos ascultam în taberele adolescenţei mele, despre tabăra din care se pleca, trist, spre casă…) şi el, la fel ca şi Botiş şi alţi mincinoşi patologici, a primit „salarii europene” din marile proiecte, câştigate numai de „inteligenţii de la PDL” (alţii, exclus a exista pe lume, nu-i aşa?), numai şi numai de ei, cei însemnaţi în faţa naţiunii (nu ştiu cum nu mor de ruşine!)! Ministrul Tabără a luat bani europeni, într-o mare incompatibilitate cu funcţia sa publică, cu funcţia guvernamentală! Ministrul Tabără a reacţionat, după modelul clasic PDL, prin ipocrizie şi falsă atitudine faţă de noi, proştii rămaşi prin ţara chiorului (din basmele populare şi nu numai…). Atâta silă adunată la un loc este puţin cam mult. Cum ar putea crede că-l mai… crede cineva?
Declaraţia de avere, contractul de angajare pe proiectele europene din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole Timişoara, toate reprezintă suma probelor mincinoase ale arendaşului de la Ministerul Agriculturii. Mi-e ruşine că este de la Timişoara, mi-e ruşine că minciuna a ajuns politică de stat, mi-e ruşine pentru bubele lor de pe faţă, o faţă portocalie, edematoasă, umflată de minciuni şi farduri inutile (apropo, aşa-zisa „frumuseţe a blondei, şefa şefului, nu este altceva decât un amestec dezgustător de fond de ten, pudre şi grimase proaste, peste găuri în obraz, la propriu!),la care se numără şirul de hoţii. Acest guvern este cel mai păgubos din istoria României moderne.
I-am urât pe comunişti din toată inima mea de copil, adolescent, apoi de om foarte tânăr, dar pe aceşti mizerabili portocalii îi sfidez din toată fiinţa, nici măcar nu merită vreun sentiment. Fie el şi rău. Nu credeam că domnului Valeriu Tabără i-aş cânta vreodată: „La revedere, tabără dragă…”. Dacă şi el face şi drege, vai ş-amar de naţia şi pământul nostru. Demisia ar fi importantă şi onorabilă. Măcar atât.
