De parcă nu ar mai fi subiecte pe lume, de parcă toate s-ar învârti slugarnic în jurul unei persoane, pe numele său Elena Udrea, ne trezim în fața ”marelui subiect de presă”: liberarea Elenei Udrea din închisoare! Și ce? Mă întreb: putem uita cum vuia toată presa, din toate genurile posibile, între 2005 – 2014, despre corupția în care era angrenată, despre felul în care manipula intrările la securistul Petrov (Băsescu, agentul electoral) pentru tot felul de firme, dar cel mai mare scandal a fost pentru intrarea rușilor de la Alro Slatina? Am uitat de sălile de sport în sate în care oamenii dârdâiau de sărăcie, dar nimeni nu avea cum să practice sport în acele săli pentru că nu erau copii? Am uitat de pantofii cu tocuri pentru femeile din zonele sinistrate, ba și de ciocolata pentru amărâții sinistrați din inundații, pe care i-a dus cu o nesimțire uluitoare, în vreme ce oamenii nu aveau unde să doarmă? Am uitat de mărturisirile Adrianei Săftoiu, fosta purtătoare de cuvânt a lui Băsescu, conform cărora Udrea venea în birou președintelui și se cocoța pe el fără pic de rușine? Am uitat că habar nu avea că Norvegia are rege, și altele și altele, dovezile lipse crase de cultură și educație!

Este adevărat că acum, mulți spun: ”vai de noi, politicienii de acum sunt chiar mai inculți și mai prăpădiți decât cei din epoca Udrea!”, dar acest tip de afirmații nu ne pot consola. Lipsa educației, a culturii, incapacitatea respectării codurilor de comunicare, popularea parlamentului cu oameni care vorbesc ”gângava veche”, o expresie ce circula în comunism în șoaptă. Dacă Securitatea afla despre aceste bancuri, se mergea direct la locul stabilit de securiști și justiția lor, pentru că Ceaușescu avea un defect de vorbire, pe care, evident, niciun logoped nu l-ar mai fi putut corecta. Acum gângava nu este nativă, este generată de lipsa vocabularului, de lipsa cititului.

Revenind la Udrea, a ieșit la o avere uriașă, are clădiri, terenuri, bani, i-a meritat așa zisa suferință. Ea nu a trăit ceea ce au trăit deținuții politici, luptătorii anticomuniști, femeile anticomuniste, martirii închisorilor României.

Ea nu a fost deținut politic, ea a fost o farsă, o aruncare de praf în ochii naivilor, mimând asumarea răspunderii pentru care și-a strivit nările, la arestare.

Udrea Elena ar trebui să priceapă că ar fi cazul să stea deoparte. Dar depinde ce-i va șopti Petrov, omul Securității, fostul președinte ”hă – hă -it” al României.

Gângavi, hăhăiți, bălmăjiți, farsori, ipocriți și… unele blonde!

Cred că i-a ajuns României!