Dacă refrenul românilor după cel de-Al al Doilea Război Mondial era „Vin americanii!” şi dacă pentru idealismul nostru postbelic, zeci de mii de români, intelectualii cei mai rafinaţi ai României, au stat ani de zile în închisorile comuniste, atunci un alt refren care aduce alte nefericiri este cel numit: „Corectitudinea germană, de ea avem nevoie!”. Cu adevărat, la Timişoara şi în Banat există câteva firme germane cu contribuţie importantă la bugetul public, cu activitate competitivă, pe care le admirăm. Dar nu toate firmele germane merită şi logo-ul „corectitudine germană”, pentru că avem exemple despre care am putea scrie mii de pagini.
Un caz despre care cotidianul nostru a mai relatat este cazul Aton Transilvania. Recent (aşa cum puteţi citi în relatarea noastră, pe larg), Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a constatat că Aton Transilvania a prejudiciat România cu milioane de euro, prin nerespectarea prevederilor legale privind desfăşurarea unei investiţii cu bani europeni (proiect Sapard). Cum este posibil? Aşa cum avea să constate şi Direcţia de Luptă Antifraudă, Aton Transilvania nu utilizează investiţia conform scopului declarat. Mai mult, are pierderi financiare care contravin practicilor europene. Uriaşele depozite pentru cereale, cea mai mare investiţie în domeniu din Banat, stau degeaba, când acolo şi-ar fi putut depozita recoltele zeci, poate sute de societăţi agricole şi ţărani, în condiţii de înalt standard. Mai exact, ele au fost concepute, construite şi finanţate pentru culturile bănăţenilor şi nu numai.
Dar cui să-i pese? În vreme ce investiţiile de la Aton Transilvania (cu toate firmele conexate la grupul Aton, din România) sunt acum pe mâinile unui management care habar nu are ce să facă cu ele, firma este prinsă într-un şir de procese în Justiţie cu alte firme cărora le este datoare şi faţă de care nu şi-a onorat contractele. Cu toate acestea, unii dintre reprezentanţii Aton Transilvania revendică, la rândul lor, anumite lucruri de la foştii colaboratori. O practică mult uzitată în Justiţie este blocarea proceselor civile sau comerciale cu plângeri penale. În vreme ce Aton generează plângeri, iată, aproape hilar, controalele privind normele de respectare a codurilor europene pentru finanţări cu fonduri europene arată că Aton… încalcă chiar legile europene. Cum? Cine? O firmă germană? Una care vrea să dea lecţii despre corectitudinea germană? Da! Teoria este superbă, aşteptările noastre sunt naive, iar practica ne ucide şi ultimele speranţe. Cum şi când va plăti României şi Uniunii Europene pentru nerespectarea proiectului SAPARD Aton Transilvania?