De luni de zile, tematica numită ”undă verde”, devenită, și ea, o redundanță a spațiului nostru urban, o temă obositoare și imperfectă, ca toate temele umane, a intrat, din nou, pe tapetul zilei. Recent, primarul Robu a exprimat acuze la adresa șefului Poliției Rutiere, (nu știm căruia din cei doi!), subiectul fiind lipsa de comunicare în interesul fluidizării traficului rutier. Poliția spune răspicat: ”Camerele de filmat din intersecții nu sunt omologate, nu putem amenda”, iar primarul zice, supărat: ”Se trece pe roșu, avem imagini, nu colaborăm!”.
Cine are dreptate? Ambii. Tehnic, ambii, dar pe logica situației, i-aș da dreptate primarului Robu. Iată de ce. Dacă nu sunt omologate după standardele europene, legale, astfel încât poliția să poate măcar amenda, să ia imediat, chiar carnetele tembelilor ce străpung zilnic intersecțiile, pe roșu, amendând vieți, asta se poate rezolva. Până atunci însă, Poliția Rutieră poate să facă, tot legal, prevenția rutieră, nu să aștepte să moară oameni sau să producă accidente de orice fel, folosind imaginile. Ar fi suficient să-i invite la poliție pe cei care încalcă viteza, vorbesc la telefon (ba, mai dau și sms), trec pe roșu, în drumul lor inconștient spre dezastru, pe baza imaginilor, și să-i someze!
Se practică în toată Europa, se face și la noi, de ce se ocolește miezul problemei? El este negru, în România, se moare din accidente rutiere, suntem pe locul I în Europa, cu un număr de peste 3.500 de morți pe an. Pe lângă analiza drumurilor (infecte, nu avem șosele suficiente, autostrăzi, știm) numărul șoferilor care gafează, nu respectă legislația, alții nici măcar nu o cunosc, conduc cu alcool ”la bord” este în creștere. Care este atunci drama neomologării unor camere, ce pot fi de ajutor, oricum! Imaginile pot fi folosite public, într-o dezbatere, într-o conferință despre cum se circulă la Timișoara, despre lipsa de respect în trafic, despre drama noncomunicării între oameni, din care face parte și noncomunicarea rutieră, o palmă pe obrazul Capitalei Culturale Europene.
Încăpățânarea distructivă, orgoliile, aroganța, lipsa încrederii, dar și a comunicării, iată doar o parte din neajunsurile care au distrus marile imperii ale omenirii. Mai ales pe ultimul răsunător, Imperiul Roman.
De ce nu comunică între ei șeful Poliției Rutiere, primarul Nicolae Robu, șeful Gărzii de Mediu sau alții? – rămâne o retorică.
Până atunci, străzile sunt blocate, intersecțiile nu mai contează, camerele de filmat sunt ignorate, oamenii mor în trafic, unii de inimă (rea), alții, din trecutul pe roșu (care nu este mereu simbolul iubirii), alții, din plictiseală….
Timișoara nu este un experiment, este o istorie.
Găsirea soluțiilor de comunicare ne-ar face pe noi, cetățenii săi, mai calmi, mai buni, mai răbdători, chiar și în trafic…