Editoriale

Primăria Timișoara. Cine (ne) sunt candidații?

Un an aproape unic, 2020, este cel al unui nou tur de scrutin pentru Primăria Timișoara. Se știe că pentru alegerile locale, ceea ce contează este omul, oamenii. Vrem să-i știm, dorim să intrăm în istoricul lor public (nu privat), dorim să-i putem evalua măcar atât cât ne permit unele aparențe, dar și posturi, vrem să știm cum vom vota.

Deja, o parte a candidaților este cunoscută. Despre ei, în acest text, azi, pe scurt. În primul rând, este un an cu o mare pondere a candidaților bănățeni. Există o simpatie destul de bine creionată în rândul populației cu rădăcini locale, privitoare la un candidat bănățean, dar asta nu înseamnă că nu ar fi și o deschidere spre cei din alte zone, dar cu atitudini și aptitudini, similare temelor locale: rânduiala bănățeană, echilibrul, capacitatea de armonizare cu cei din jur, spirit interetnic, multietnic, capacitatea de a organiza locul, de a fi în ”frunce”, nu pentru orgoliu, ci pentru dorința de a fi antemergător în descoperiri și inovații. Lista este lungă…

Cine (ne) sunt candidații?

Adrian Orza, fost vice – primar în mandatele domnului Ciuhandu, acum, consilier local independent, ales în mare parte de un număr importat de tineri alegători, pentru care, și în 2012, și în 2016, Adi Orza s-a făcut auzit. Este cunoscut în Timișoara pentru decență, calm, eleganță comportamentală, știe legislație (cum doar Viorel Coifan, PNL, mai știe), cunoaște bine administrația locală și problemele ei. Are un public important ce-l susține și stăpânește bine și conversația. Va candida din partea unui grup de partide.

Marius Craina, medic, profesor universitar, președintele Senatului Universității de Medicină și Farmacie, fiul unui faimos profesor timișorean, este tot bănățean. Simpatizat în mediile profesionale, și nu numai, cu o bună dispoziție aproape molipsitoare, are un public important în rândul studenților, al colegilor și al pacienților. Candidează din partea Pro România.

Cornel Jurca, timișorean, cunoscut în mai multe medii, membru Rotary, patronul firmei Blitz, activ în viața cluburilor de servicii sociale, candidează din partea PMP. Cunoaște Timișoara și are mulți prieteni.

Dominic Fritz, o surpriză pentru timișoreni, el fiind cetățean german, activ în câteva ONG-uri, încă din 2003, candidează din partea USR. În mod evident, va avea nevoie de mulți specialiști pentru intrarea în meandrele legislației românești, ale administrație, dar este o persoană inteligentă, a învățat limba română, pe care o vorbește mai bine decât mulți români (chiar așa este!), dorește să facă lucruri pentru Timișoara și colorează peisajul politic local.

Nicolae Robu, despre care știe toată suflarea românească, de la refacerea pasajelor și a podurilor, până la mini concertele de chitară, criticat sau lăudat, este persoana din PNL care s-a înconjurat de prea multe figuri nepotrivite, de prea mulți (multe) golani (golance) care l-au tras în jos. La ora aceasta (27 februarie 2020) se știe că domnul Orban, președintele PNL România a spus clar că persoanele trimise în judecată, pe legislația penală, NU pot candida. Știm că Nicolae Robu suportă greu asta, rezultatul final al listelor făcându-se public abia în 1 martie, de mărțișor, dar ar mai fi și candidatura, din postura de independent, a domnului Robu. Tema ”marilor realizări” a devenit una redundantă, în contextul în care obligația celui ales este simplă: să facă ceea ce a promis, și pentru ce a fost ales. Lauda este perdantă, la fel ca și narcisismul!

Alți candidați? Poate că vor mai apărea, dar deocamdată despre aceștia știm sigur că doresc să intre în competiție.

Analizele pentru fiecare profil ale candidaților vor apărea, cu sau fără argumente, în viitorul apropiat. Asta, pe lângă numeroasele surprize…

S-ar putea să-ți placă și...