Einstein, renumit nu doar prin faimoasa teorie a relativității, dar și prin spontaneitatea sa, inteligența, cinismul (dulce–amar), dar și prin farmec personal, a rămas în memoria afectivă a omenirii (și) prin câteva enunțuri al căror adevăr nu va avea moarte.
Între altele a spus: ”Despre univers și prostie știu că sunt infinite… dar despre primul nu sunt chiar atât de sigur”…. Prostia, în forma sa practică, vizibilă la toate nivelurile, excelează în câteva domenii de activitate, în politică și în poliție. Suntem renumiți ca români, dar nu numai, cu faimoasele bancuri despre prostia milițienilor de odinioară! Dar și a unora din cei din prezentul tragic! Când DNA, DIICOT au răsturnat România cu susul în jos și invers, am crezut că, măcar de frică, politicienii o să lase baltă metehnele lor mizere, legate de mită, transformată în… milă, ca în cazul Elenei Udrea (culmea tupeului și a nesimțirii, plângând pentru sutien, în loc să explice unde-s milioanele de euro!), a lui Vanghelie, și al altora. Dar am rămas cu toții șocați, crezându-l ”mai inteligent” pe Sorin Oprescu. Toată lumea asta a comentat.
”Cum, este chiar așa de prost?!” Să te știi urmărit, să știi că tot DNA-ul veghează din pereți, din podea, din mașină și baie, să fii atât de prost și să lași lăcomia să domine, mai presus de libertate? Recent, la Timișoara, doi polițiști ai Secției 2, lacomi, în plină campanie anticorupție, ce fac? Iau bani de la un șofer (probabil vinovat de ceva), care a trecut mai întâi pe la DNA… Cât de mare poate fi prostia unor astfel de inși, de altfel, foarte mofturoși cu cetățeanul de rând, cu cel cu probleme reale, cât de prost trebuie să fie un polițist (din Timișoara!), să lasă lăcomia ca dominantă în comportamentul lui profesional și social! Desigur, nu toți polițiștii sunt la fel de bolovani!
Aceștia, ultimii (despre care știm noi), de la Secția 2, Timișoara, fac parte din demonstrația lui Einstein! Dacă un om oarecare, cu o problemă ce ține de activitatea poliției, se adresează pe calea deschisă, de cele mai multe ori sfârșește prin a fi bănuit de ceva, exact opus demersului pe care sărmanul om îl face. Șir de întrebări fără logică, afișarea unui comportament arogant, țigara fumată în nasul cetățeanului, în biroul în care fumatul este interzis! Dar, când este vorba despre bani, ca mită, despre alte delicii ale momentului, ei, proștii, abia se mai țin din lipsa răbdării.
Prostia, incompetența, bat corupția? Sau, poate, ele sunt mână-n mână pentru unii… Pentru alții, ”farmecele” corupției sunt legate de inteligență! De fapt, este viclenia! Este forma perversă a ”deșteptăciunii”.
Normalitatea – despre ea nu se mai vorbește. Va deveni o rara avis!