Articole

Scurtă poveste despre o prostie mare!

O prostie mare cât casele unor ”țigani de mătase” (cum se autointitulează concitadinii noștri de pe Trandafirilor) s-a consumat ieri, la faimosul RATT. Din Consiliul de Administrație a fost eliminat, așa cum se știe, prof. univ. dr. Marian Mocan, decanul Facultății de Management și Transport, din cadrul Universității Politehnica Timișoara. în favoarea lui Cătălin Iapă, un ilustru mediocru al Timișoarei, dar un bun reparator de ”potcoave de cai morți” pentru ”cel – ce – este”. Iapă, acest ” fac totum” al administrației locale, fără strop de experiență în domeniul transportului public, fără pic de pricepere în managementul acestui domeniu absolut important pentru viața urbei, este deja cotat ca ” omul lui Robu”. Să spunem că asta nu e de rău, ca sintagmă! Toate administrațiile din lume (naționale sau locale) se construiesc după principiul piramidei de competențe și relații. Cu diferența că la noi, din păcate, primul vector lipsește. Nu competența primează, ci slugărnicia! Nu valoarea umană, ci impostura! Nu rostul omului într-un angrenaj, ci rolul său în fața mânerului ușii ce va fi deschisă pentru a intra ”cel mare și tare”…

Trăim o dramă. Drama redescoperirilor succesive ale pagubelor, lașităților, umilințelor, dar rămânem acolo, la faza descoperirii. Nu schimbăm nimic, doar mimăm. Să-l pui în CA al RATT pe un Iapă, în locul unui renumit profesor universitar, să-l umilești pe cel de-al doilea, ca pe o calfă în fața unui zidar, să arăți că nu dai doi bani pe profilul profesional al unui doct cum este Marian Mocan, cu excelentă expertiză în managementul transportului, este ca și cum ai alege o ”piți” de pe orice scenă a unei televiziuni comerciale și să o cotezi, ca voce și talent, peste Ana Netrebko. Așa stăm! O rușine! Competența stă la ușa șefului de clan care a distrus un concept. Competența este călcată în picioare, așa făceau comuniștii, naziștii, dacă ”nu erai unul de-al lor”.

Cine face asta? Păi, domnul Robu, fost rector al UPT, fost prorector, fost senator, honoris causa al multor… cauze, să nu știe oare, ce valoare are al său coleg din Universitatea Politehnică Timișoara? Nu aș crede… Ceea ce este sigur, cu domnul Marian Mocan nu ar fi făcut lucruri ”pe sub masă”, nu de alta, dar este înalt, sportiv, nu culege de sub mese… Iapă, cu ochișorii lui jucăuși (vai, mie, este bănățean!), se apleacă să strângă firimiturile, cu condiția să fi picat de la ”ai lui”…

Prostia nu doare, că dacă ar fi așa, ar urla străzile și piețele publice. ”Universul și prostia sunt infinite” a spus Einstein și a continuat ”despre prima nu sunt așa de sigur!” Cert, prostia a devenit șefă peste Timișoara, prostia își face de cap în administrație, ne taie cablurile electrice, ne umple de ciori, de murdărie, nu amendează (că ar durea-o capul!), ne lasă în cădere liberă, ca oraș. Prostia ne trimite în alte țări sau orașe, precum Băsescu îi mâna pe medici în afara României. Prostia se crede frumoasă, dar nu este decât o mare păcăleală.

Între timp, profesorii competenți spun povești, iar iepele nechează voios! Pe bani publici!

S-ar putea să-ți placă și...