Te felicit, Alex din Timișoara, pentru intervenția de la Europa FM!

Nu îl cunosc pe Alex. I-am auzit doar vocea, clară, sonoră, fără note de agresivitate, cu dicție, fără nevoia de ”ÎÎÎ și ĂĂĂ”, cu acorduri gramaticale impecabile, la Europa FM, ieri, joi, 17 februarie, ora prânzului, într-o emisiune despre poluarea orașelor, despre murdărie și alte suferințe ale noastre, ale cetățenilor dezamăgiți. Alex este din Timișoara. A relatat o experiență din Suedia, una ce ne este cunoscută multora dintre noi, umblând prin lume, despre mașinile curate mereu, curate chiar și după ploi. De ce sunt așa curate ale lor, iar ale noastre sunt ca niște cotețe pentru găini? Nu pentru orice fel de găini, desigur. Pentru că acolo se spală străzile, se mătură non-stop. Firmele de salubritate sunt controlate permanent, diminețile sunt martorele unor străzi impecabile, chiar dacă ”și acolo, mai aruncă oamenii pe jos” spunea Alex, în vreme ce noi, la Timișoara, ne străduim cu multe campanii pentru educarea gesturilor neglijente, a gesturilor ce nu au, totuși, nimic în comun cu civilizația.

Alex din Timișoara este dezamăgit de actualul primar, al cărui nume nici măcar nu l-a rostit, oprindu-se la titulatura administrativă, este, și el, unul din marii întristați ai orașului, unul din foștii ”blocați pe FB de Nicolae Robu”.

De ce este atât de murdară Timișoara? Șantierele nu sunt controlate, nu au stații adaptate curățirii roților camioanelor supra-încărcate, murdare la rândul lor, bombe poluante. Actuala administrație dă vina pe cea veche pentru contractul de curățenie a orașului, invocând că doar jumătate din străzi ar fi contractate, de parcă nu s-ar putea face acte adiționale. Nu există emulație, asta este cel mai trist. Oamenii nu-și mai regăsesc orașul, Timișoara cea curată, veselă, plină de flori, orașul râvnit. Timișoara era modelul de civilitate, tramvaiele erau curate, spălate zilnic, trotuarele îngrijite, parcurile curate și colorate, așa cum ar trebui să fie. Lumea, politicoasă, amabilă, zâmbetul era firescul expresiei timișoreanului bănățean.

Acum, avem toate șansele să fim ridiculizați (ceea ce se cam întâmplă) de alte orașe, de alți oameni, chiar în emisiuni TV, în care, noi, etichetați a fi ”fruncea”, nu am mai avea demnitate, acceptăm o administrație mediocră, ce-și umilește cetățenii, și că nu am face nimic.

Când, în timpul Revoluției din Timișoara, din 1989, au venit peste noi, cu ciomege, că am fi vrut – cică – să vindem Banatul și Transilvania, oltenii din Caracal, noi nu i-am înjurat, nici batjocorit. Am priceput că au fost naivi și manipulați. Aici, au înțeles, mai greu, dar în final au înțeles că (și) Timișoara este România. Sau mai mult decât atât. O România care și-a arătat curajul și demnitatea, tocmai prin Timișoara, prin timișoreni, prin viața ei interioară. Dacă o parte din cei care au fost dinamici atunci, dar aveau deja o vârstă, a dispărut, o altă parte a plecat în vestul Europei, mii de tineri talentați sunt acum studenți eminenți ai marilor universități din occident, facem un calcul simplu și evidențiem că procentul timișorenilor de atunci este mult diminuat față de cel al timișorenilor din prezent. Chiar așa, noi nu râdem de alți cetățeni, pentru cum suferă în orașele lor. Ne revoltăm și criticăm calitatea îndoielnică a șofatului unor mașini cu numere de înmatriculare ce nu sunt din Timiș, dar ar putea deveni… suntem exasperați de obrăznicia șoferilor, de modul de depășire ilegală, și de felul în care se încalcă legile și regulile. Poliția este slabă, mediocră și absentă. Dar nu îi luăm în derâdere pe ei care tremură de frig în case sau nu au apă caldă.

Ei râd! De ce? Ar trebui să spunem? Pentru că a rămas totuși complexul față de Timișoara, cea cu aura curată? Pentru că nu ne iartă că am fost primii, în linia întâi, în lupta cu inepția comunistă? Pentru că s-a strigat, mereu: ”Azi, în Timișoara! Mâine, în toată țara!”

Cât despre o revoltă împotriva aberațiilor din Timișoara, ar trebui să știe ce râd, că Timișoara are energie cât pentru revolta întregului Pământ!

Alex din Timișoara, mi-ar face plăcere să ne cunoaștem, să știm că avem idei și idealuri comune, că avem dorința de a fi așa cum știam că am fost. Pentru asta, revoluțiile au mai multe aspecte. Sunt de mai multe feluri. Alegem formula pentru Timișoara.

Le putem face!

Comentarii Facebook

comentarii