Timișoara. Iarmaroc. Fum. Kitsch.

Au trecut Floriile și au luat cu ele un sentiment de tristețe. În Sri Lanka au fost uciși sute de creștini care se rugau în biserici, catolici fiind și încercând să sărbătorească Paștele. În Catedrala Mitropolitană, IPSS Ioan, Mitropolitul Banatului, a chemat oamenii la rugăciunea colectivă pentru cei morți. Ipocrizia este regină, toate posturile TV dau știrea, spunând că atacurile au fost făcute de ”extremiști religioși”, dar nu spun din ce religie sunt criminalii! Este clar ca nu sunt… alți creștini? Sau cineva ne induce ideea că suntem naivi?

Ieșind din catedrală, cu speranța că spațiul organizat pentru expoziția de flori ne va încânta sufletul, aveam să dăm peste cele mai grotești imagini urbane, stricându-ne duminica: murdărie pe jos, țigări aruncate la fiecare pas, coșurile de gunoi pline, deversate, fum de la ”căsuțele alb – murdar(e)”, o gălăgie de iarmaroc ieftin, cu oameni care țipau, nu vorbeau, iar sărmanii copilași, nevinovați și fericiți, în carusel, vai de el, bun de așezat undeva, la vreo periferie. Se stătea la coadă la diverse ”oferte”, ieșite dintr-un fum înecăcios, mă întrebam cine sunt acei oameni care nu se grăbesc la masa tradițională de duminică, în familie, așa cum știm noi că e fain să fie, aici, în Banat?! Să fi fost turiști din zonă, bine și așa…

M-a surprins îngrămădeala de ”pahare din plastic”, abandonate pe diferitele margini de geamuri, vitrine, mese ale unor terase necurățite, m-a șocat kitsch-ul ce domină superba Piața a Victoriei, cum nu credeam că o să văd vreodată. Timișoara? Asta este Timișoara? Campania pentru Timfloralis a fost bine promovată, dar nimeni nu a filmat nimic în spatele florilor? Puhoiul de mizerie, lipsa de respect față de tradiția unui oraș cu faima Timișoarei, pe acestea cine le păzește? Domnul Robu se plimba agale, după-masă, încântat de trubadurii de pe Alba Iulia, urmat de ”cortegiul fericiților”, dar nu părea să fi observat debandada din centrul zero. Căsuțele așa zis ”albe” sunt vopsite superficial, de sub ele vin semnele unei degradări inestetice ale acestor mici construcții nefericit amplasate.

Pe drumul nostru parcurs dintr-o civilizație realizată de alții, cu mult înaintea noastră, suntem acum într-un punct de inflexiune, greu de imaginat, în care multiculturalitatea, spiritul multietnic, cosmopolit, sunt acum într-o grea încercare. Ceea ce trăim noi, acum, este o degradare a calității vieții citadine, cu zgomote insuportabile, poluare cu praf, chimicale, dar și cu prostie….

Cum prostia este la rang de înalt, ne rămâne șansa de a ne salva inteligența socială, umorul, (cât putem!), și simțul critic. Altfel, ne pierdem pe noi înșine…

Comentarii Facebook

comentarii