Orice editorialist știe, atunci când scrie un text, cum începe. E deja o rutină, aceea a formulării textelor, mai ales atunci când știi exact tema. Azi, mi-e greu! Un text nu poate să înceapă cu un desen! Dacă ar fi așa, aș desena o față umflată de orgolii, cu un nas distrus de un pumn ”sănătos”, direct în nasul feței umflate. Cine să-l dea? Oricine!

Am auzit așa de multe persoane revoltate, furioase, gata să-și pună pumnii la dispoziție, că nu am loc pentru o listă. Pumnii erau împotriva modului absurd, plin de orgolii, în care s-a făcut campania PNL, de către trădătorii din PDL, intrați, hoțește, în PNL, pentru a-l distruge. Și au reușit! PNL, ca partid istoric, nu ca struțo – cămila realizată prin fuziunea nefericită (despre care măcar știu că am scris zeci de pagini, cel puțin!), este împins la marginea clasamentelor. Asta este! Trebuie să-și asume. Într-o democrație, premianții au locurile lor, repetenții (că tot s-a lansat conceptul și în politică), mai în spate… Ce păcat! Imaginea unui partid ce a făcut istorie în România devine, acum, imaginea dezastrului în comunicare, în management politic, în viață, de fapt!

Dacă Cezar Tătaru, considerat un campion al campaniilor electorale, a reușit să siluiască mesajele și să falsifice temele liberale, asta devine treaba celor care au considerat că ”face toți banii”. Falsitatea mesajelor, aerul îngâmfat al candidaților, totul era demn de cea mai ieftină pictură, ca și cum ai îmbina creta colorată cu uleiul scump, pe pânză… Fals! Nu intru în detalii, la analiza pe țară, dar intru în cea pe Timiș și Timișoara, fiind profund revoltată de falsurile locale. Mai întâi, un farsor, pe nume Alin Popoviciu, viciat de opulența PDL-stă, din contracte cu Udrea și alții, ca ea, toți, ieșiți din politică cu burțile umflate și conturile prea pline! Alin Popoviciu, aliat cu o mare parte din primarii PNL (foști PDL), au dirijat voturile spre PMP, așa cum mulți deja știu.

Problema este că și domnul Nicolae Robu a știut, a avut informația, dar totuși, spre stupefacția vechilor liberali, l-a numit pe Popoviciu secretar general! Of! Ce greșeală! Dan Popa, un apropiat al structurilor securiste (despre care voi detalia în zilele viitoare), a pus și el umărul. Au dus-o pe Alina Gorghiu prin baruri și cluburi, iar Alina a fost atenționată că acest comportament va fi taxat de electorat, că tinerii NU vor vota așa, dar a cedat în fața manipulărilor celor doi PDL-ști macabrii, cu fețele hidoșite de ura împotriva unui USL, ce le-a zbârlit părul, atât cât mai aveau, la vremea aceea… Securiștii rămași și urmașii lor, PDL-știi cu fețele unse de transpirația lăcomiei, au pus mâna pe PNL și l-au batjocorit! Acum iată, se văd rezultatele…

Niciodată Banatul nu a fost pe harta roșie a României! Semnele au apărut în iunie, la alegerile locale, când Consiliul Județean a fost pierdut de către PNL, adică, de PDL-ul mizerabil, cu Alin Popoviciu pe locul I. M-am ”autodenunțat” atunci, nu am votat cu PNL, nu-l puteam vota pe un ”popoviciu”, autodenunțul meu neavând nicio legătură cu jurnalismul, ci cu originea mea familială, cu tatăl meu, înaintaș liberal și deținut politic, care, precum Țuțea, ”a stat în închisoare pentru niște idioți!”. Mă revolt ca om, ca bănățean care am fost, ca mulți alții, pe străzile unei Timișoara în flăcări, la Revoluția care ne-a schimbat, cumva, destinele…

De unde au apărut acești mizerabili care ne conduc? De unde vin acești viermi sociali, care nu ne (mai) merită nici privirea? Din greșeala noastră de a sta prea rezervați, din mutismul nostru selectiv în fața grotescului ce ne înconjoară, din pudoarea noastră de a nu-i răni mai mult. Este eroarea destinului nostru! Din teama de a face partide, dar iată, un partid nou, acest USR, din ce s-a născut și a câștigat? Din prea puțina noastră motivație de a lupta cu răul! Trebuie să ne schimbăm radical acest tip de atitudine.

Până atunci, succes celor din PSD! Merită cel puțin respectul celor care nu au făcut nimic! Cei care nu au făcut, acum, să tacă! Ca și la legământul căsătoriilor. Dacă nu pot vorbi, măcar să tacă pe veci! PSD a avut o campanie tăcută, local cel puțin, nu a atacat pe nimeni, aproape în șoaptă, din ușă în ușă…
Și Moș Crăciun este admirat pentru asta!