Buze. Rujuri. Ochi umflaţi

Despre tema „cosmetică”, lansată de Băsescu, joi, 25 noiembrie, la Bucureşti, s-a discutat  deja mult în aceeaşi seară, pe mai toate canalele tv.  Comentatorii au observat bine că, din nou, nimeni nu vede „parul” din ochii proprii, ci „paiul” din ochiul vecinei, adică, el Băsescu, vede bine culoarea buzelor unor doamne, funcţionari publici sau profesoare sau judecătoare sau medici, uitând total despre fardurile  ultrascumpe ale „ultrascumpei sale” Elena „Woodrea” (apelativ creat în manieră pamfletară de unii autori de  perle), uitând de culorile agresive ale altor femei  din zona sa intimă, care, desigur, nu  au nevoie să plângă după bani.

Mi-a fost  jenă, o jenă fără etalon  de comparaţie, de  soarta  preşedintelui,  jenă pentru sufletul lui mic. Mic, cât un pitic! (el fiind deja familiarizat cu  această condiţie). M-am solidarizat mintal cu  femeile acelea, care au participat la anumite mitinguri, acţiuni publice, în care revendicau drepturi, unele materiale.

Băsescu a reţinut imaginea femeilor revoltate, dar „rujate, cu ochi bulbucaţi”, uitând că o femeie, oricât de disperată ar fi pentru o anume cauză, nu va uita să fie cochetă, chiar dacă o face pe bani puţini, Acele femei nu aveau, desigur, nici ruj Chanel, nici LV, nici o altă  marcă, precum acelea pe care le afişează ostentativ Elena Udrea, dar aveau  pudoarea de a fi… îngrijite în faţa camerei de filmat.  Ce ştie Băsescu despre delicata  tendinţă  a unei femei de a fi observabilă?! Dar de a fi observată? Dar de a fi importantă?

Preşedintele unora chiar nu ştie că o femeie vrea să fie importantă în proprii săi ochi? Grobianismul  marinăresc nu are nimic în comun cu filozofia încercării  propriei politici de imagine, generată,  cu mai mult sau mai puţin talent, de orice femeie. Băsescu  amestecă  femeia-medic cu  femeia-fermier, femeia-funcţionar cu femeia  din  parcarea  unui drum oarecare, amestecă parfumul de femeie  adevărată cu mirosul acru al femeii de stradă. Din acest amestec rezultă o  atitudine  de  bădăran  fără discernământ, fără gust, o persoană  pe  ale cărei atitudini  nu te poţi baza. Jignirea adusă  femeilor din  România, tratate ca nişte cerşetoare penibile, este jignirea adusă mamelor, surorilor, fiicelor, altele decât ale lui Băsescu! Mi-e jenă, domnule  preşedinte, de situaţia în care ne-aţi adus.

Chiar dacă, aparent, vă purtaţi ca şi cum părerea altora nu contează, vă asigur, cu sinceritate (ca în textele oficiale) că veţi regreta mult! Mult de tot. O redundanţă pe care mi-o admit. Femeile din România, acelea de calitate, se vor ruja cum vor şti mai bine, dar nu vă vor mai vota. Niciodată!

Comentarii Facebook

comentarii