Trecând peste posibila, interpretabila ironie la adresa titlului ales, aş vrea să-l explic, deşi, jurnalistic, asta nu se prea face. Dar azi o fac. De ce? Pentru că ştirea cea mai importantă a serii de duminică, 17 aprilie 2011, derivată din calitatea comentariilor făcute de mai-marii experţi ai zilei în probleme de analiză politică, arată aşa: Băsescu ameninţă Gruparea Blaga – Sorin Frunzăverde, mai direct, mai indirect; gruparea – spun specialiştii – este decisă să câştige pe 14 mai, în interiorul PDL, iar dacă nu câştigă, atunci ar fi decisă să se rupă din „magnificul” partid, cel care a distrus România!
Mă întreb retoric, aşa, după bunul-simţ al unei situaţii care stă să pună întreaga Românie pe jar, nu doar pe revoluţie, ce ar fi dacă s-ar rupe chiar acum?! Acum, cât demnitatea celor care se revoltă împotriva lui Băsescu nu este pusă la pământ, ea fiind, totuşi, călcată în picioare! Călcată pe coloana vertebrală a unor lideri din PDL, care, cu bune, cu rele, au dus PDL la victorie, cu sau fără etică, cu sau fără baloane colorate, cu sau fără drumuri temeinice. Acum, Gruparea Blaga – Frunzăverde are şansa de a da o lecţie de demnitate şi patriotism! Atenţie, nu folosesc sintagma la modul eufemistic, chiar mai sunt persoane în ţara aceasta care mai cred într-o lecţie de patriotism adevărat, care mai cred că România poate fi salvată din mâinile ucigaşe ale unei mafii politice greu de egalat de vreun regim politic alternativ.
Băsescu a auzit, sunt sigură, această variantă şi îmi pot imagina ochii lui, striviţi de răutatea interioară, cum se fac şi mai mici, cum nu ar putea privi demn în ochii naţiunii. În ochii unei naţiuni obosite şi prăpădite de pârjolul PDL. Dacă în PDL, după modelul armatei lui Hitler, există „generali” luminaţi, „generali” înţelepţiţi de vreme, atunci au ocazia să-şi salveze poporul. Şi el le va mulţumi! Suntem în aprilie 2011. Dacă vom continua în acest fel vom muri (unii fizic, alţii sufleteşte) înaintea alegerilor din 2012. Cât despre cele din 2014… aş prefera, la fel ca milioane de români, să vorbim ca despre o anticipaţie mentală şi pragmatică.
Hai, PDL, la război cu răul, nu te teme!
