Toată suflarea ortodoxă din Banat aşteaptă  cu sufletul la gură ziua  de 21 iulie. Este ziua în care se reuneşte Sfântul Sinod şi ziua în care, aşa cum era promis printr-un comunicat de presă, se aşteaptă corectarea unei mari umilinţe ce i s-a făcut ÎPSS Nicolae, mitropolitul Banatului, prin ridicarea dreptului de semnătură.  Este binecunoscut, mai ales timişorenilor, faptul  de a se fi  adunat mii de semnături în favoarea mitropolitului Banatului, cu cerere specială de a i se reda dreptul de semnătură, aşa cum, de-a  lungul vremii, toţi mitropoliţii l-au avut în România.

Nedreptatea făcută mitropolitului  Banatului este prima de acest fel din Biserica Ortodoxă Română. Mitropolitul Banatului este fiul Caransebeşului, ce deţine episcopie  înfiinţată prin decret de către Împăratul Franz Joseph,  reînfiinţată  chiar de către mitropolitul Nicolae, în 1994. Părinţii mitropolitului se odihnesc  lângă  Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeş,  iar modelul  de atitudine  ierarhierească,  dar umană cu orice preţ,  impus de ÎPSS Nicolae,  este unic. Bunătate, modestie, înţelegere, capacitatea de a reuni forţele binelui, compasiune pentru cei  în nevoie, umilinţă creştinească, toate sunt numai câteva din  calităţile  evidente  ale modului în care-şi afirmă personalitatea. Catedrala Mitropolitană este tristă fără mitropolitul ei. Catedrala este a mitropolitului,  de aceea se şi numeşte aşa… Aşteptând cu sufletul deschis  reparaţia morală de care are nevoie cel mai înalt ierarh din clerul bănăţean, constatăm  cu bucurie că toată lumea îşi doreşte revenirea mitropolitului  la  cele obişnuite lui. Chiar dacă starea fizică  este amprentată de vârsta  înţelepciunii,  calitatea spiritului şi a intelectului  sunt  neatinse de  vreo întâmplare nefericită. Liturghiile din Banat au o topică specifică, oamenii fiind obişnuiţi cu ea, iar orice ingerinţă de altă natură, chiar şi cu aparentă bună intenţie, nu face decât să  ridice semne de întrebare.

Din  această perspectivă, Biserica  Ortodoxă din Banat are un părinte. El se cere respectat. Există legile nescrise, aşezate peste cele scrise, care impun  decenţa relaţiilor  din lumea  aceasta  tainică, fără de care nu am exista. Lumea din liniştea bisericii, fără de care  am fi mai săraci. Aşteptăm că Prea Fericitul Daniel, care este fiul duhovnicesc al mitropolitului Nicolae, să fie garantul celei mai înţelepte decizii a Sinodului din 21 iulie. Aşteptăm ca bisericii bănăţene  să i se lase liniştea, caracteristică zonei noastre, şi   să i se dea girul continuităţii tradiţiei, din care nu poate lipsi un mitropolit bănăţean. Îl avem, îl respectăm şi îl susţinem, aşa cum ne-au învăţat bunicii şi părinţii: să respectăm  tradiţia, să  fim toleranţi, dar să nu ne lăsăm umiliţi…