O ştire ce părea a avea un ton mai mult decât optimist avea să lumineze obrazul Ministerului Turismului: în ultimul weekend, românii au lăsat pe litoralul nostru nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de euro! În plină criză, dacă este să-l credem pe preşedintele Obama, atunci trebuie cheltuit.
Obama nu ştie însă mai nimic despre spiritul bănăţean, despre modul în care, cu bună amprentă din vremea comunismului, dar şi educaţia germanică a bănăţenilor, noi suntem mai atenţi la cheltuieli, mai ales în perioada de criză. Se vede, de departe, diferenţa între spiritul american şi cel statornicit la confluenţa între Balcani şi Mediterana, cu aerul ei blând, din Banat. Revenind la ştirea despre Marea Neagră, nu mică mi-a fost mirarea la vederea sumelor cheltuite la malul ei de către românii harnici. Cine or fi ei? O statistică cuminte arată că din totalul turiştilor de la Marea Neagră, doar 10 – 15 la sută sunt din vestul ţării, majoritatea fiind compusă din concetăţeni din Moldova, Oltenia, Muntenia, chiar din Republica Moldova.
Cei din Vest „consumă” vacanţe în Europa, mai ales în zonele mediteraneene, dar şi, mai nou, în Nordul Europei, în ţările ce oferă o climă răcoroasă pe timpul verii. Aşadar, din cei cinci milioane de euro, doar vreo 10 la sută au plecat de pe la noi… Ce ar putea oferi litoralul românesc? Plaje pline de mizerii, ţigări uitate, diferite ambalaje, scutece, resturi de fructe, iar mai nou, tone de alge. Nu se curăţă, se ţipă, se strigă, turiştii se trezesc cu nisip în ochi, pe cap… Serviciile sunt mizerabile, nu există o etică a politeţii minime, muzica este pusă la dublul decibelilor admişi.
La Marea Neagră nu se face vacanţă, ci supliciu! Cine poate să fie atât de masochist? Cineva care habar nu are de reguli, respect, dorinţa de a avea confort sau chiar o bună perioadă de relaxare. Faptul de a nu avea turişti din vestul ţării nu ar trebui să fie o mirare! Există un magnetism al Vestului Europei către vestul ţării. Există o relaţie, cultivată timp de decenii, care ne face cine suntem. Ah, da, să nu uităm ce minunat este să fim diferiţi, dar împreună, ca în toată Europa. Dar să nu fie un motiv de blamare al celor care doresc confort, politeţe, respect, toate pe bani… chiar mai puţini, de foarte multe ori.
Pensiuni superbe, curate, cu mâncare sănătoasă, în Austria, costă 30 de euro, chiar în Tirol! De ce nu am alege, în aceste condiţii, o vacanţă din care să nu venim mai obosiţi decât am plecat? De ce să risipim (mai ales că e criză!) bani pe alge, când putem investi bani în terapia oboselii proprii? De ce să credem că e bine la Marea Neagră românească (Doamne, ce păcat că nu poate fi bine!), când minciunile sunt mai grave decât orice boală necruţătoare?! E bine de ştiut: bani pe cai verzi pe pereţi şi bani pe alge bănăţenii nu vor da!
