De aproape un an, se vehiculează multe zvonuri despre potenţialul de candidat al domnului Ciuhandu, primarul Timişoarei de aproape 16 ani. Aflat în ultimul an al celui de-al patrulea mandat, Ciuhandu are în spate o Timişoară destul de obosită, acoperită de praf, cenuşie, tristă, faţă de faima oraşului deschis şi cosmopolit care era cândva. Spun asta cu tristeţea celui care i-a dat, mereu, votul.
Şi cu tristeţea celui care a constatat pierderea elanului unui primar care, trebuie să admitem, are potenţial intelectiv, este o persoană cultă şi cu o decenţă ce nu poate fi contestată. Cu toate acestea, însumate, domnul Ciuhandu s-a înconjurat de o armată de lăudători, mediocri, oameni falşi şi înclinaţi mai mult spre interesele personale decât spre cele ale comunităţii.
Primarul are sau poate avea în faţă o poziţie de fost primar, cu activitate didactică în universitate, poate fi un bun reprezentant al României în anumite foruri, are o istorie complexă alături de PNŢCD, partidul Seniorului Coposu, al lui Ion Raţiu şi al altor mari personalităţi, care au susţinut sistematic monarhia, are un CV complex, care l-ar putea recomanda pentru multe funcţii onorifice sau distincţii. Dar nu pentru un viitor mandat la Primăria Timişoara. Asta nu este în faţa domnului Ciuhandu, ar fi prea mult! Cu toate acestea, multe zvonuri îl indică în postura de eventual, posibil candidat la Primăria Timişoara. Cel mai des i-a fost folosit numele în raport cu PDL.
Nu este adevărat, domnul Ciuhandu nu ar face asta. Niciodată! Oricât de prăfuit ar fi oraşul, ştiu sigur (şi am scris asta de mai multe ori) că nu ar merge în căruţa lui Băsescu sau a lui Ostaficiuc, niciodată! Eram întrebată, adesea, dacă aş crede un astfel de zvon şi am răspuns mereu la fel: NU! Acum, după vizita lui Victor Ponta la Timişoara, faţă de aprecierile lui Ponta privitoare la Ciuhandu s-au scris idei de genul: Ciuhandu ar putea fi candidatul USL la Timişoara. Am aceeaşi părere: NU! Pentru un simplu motiv vizibil: candidat este Robu, preşedintele PNL, dar, desigur, Ciuhandu nu este considerat un duşman al USL-ului.
Ar fi şi culmea, mai ales că în turul al doilea al prezidenţialelor din 2009, prima oară în viaţa sa, Ciuhandu, un PNŢ-ist „taliban”, a susţinut candidatul împotriva lui Băsescu, pe PSD-istul Geoană. Dar, bineînţeles, şi alţi „talibani” l-au votat pe Geoană, pentru că era şansa de a scăpa de Băsescu. Şi, la urma urmei, de ce atâtea justificări?
Opţiunile politice fac parte din familia libertăţilor noastre individuale, a libertăţilor noastre de exprimare. Revenind, din această perspectivă, la domnul Ciuhandu, acesta este victima unui vârtej de zvonuri, este pus în bătaia puştii zvonurilor de orice fel, este, într-un fel anume, răzbunarea foştilor securişti pe el, ca ţărănist, dar şi a altora… pentru aproape două decenii la primărie. Oricât l-aş respecta ca om, trebuie să admit, ca timişorean: aş vrea un alt primar!