Nu ştiu dacă cineva, în mileniul trei, şi-ar fi imaginat că una dintre armele luptei „de clasă” ar putea fi… vârsta unui om, aflat în plină vârstă! (atenţie, amatorilor, pleonasmul este folosit intenţionat). Aşadar, aveam să mă amuz copios citind câte accente de presă, focalizate de condiţia bio-psiho-socială şi moral-volitivă (cum ar spune un psiholog) a unui politician căruia, probabil neavând alte argumente, i se reproşează că este în plină maturitate, gafând însă enorm şi confundând vârsta a doua… cu a treia!
Aşadar, până la devoalarea situaţiei de la Arad, hilaro-penibilă, să amintim despre câţiva politicieni de marcă, de vârsta a treia (pe bune). Aş începe cu seniorul Corneliu Coposu, o mare personalitate a României, despre care, după ce a condus impecabil PNŢCD, mult după 80 de ani (apropo, vârsta a treia începe după 65 de ani! – n.r.) a câştigat alegerile, prin absenţă, dar după o prezenţă vie şi activă.
Despre el s-a spus: „Nu a avut funcţii, nu a avut măreţii, nu a avut poziţii guvernamentale. A avut NUME!”. Un altul, simpaticul irezistibil al opoziţiei anilor ‘90, nimeni altul decât Ioan Raţiu, avea, la 80 de ani, un simţ al umorului fără egal. Lumea a fost condusă, după Al Doilea Război Mondial, de Churchill şi Roosevelt, care aveau vârste de 70 ani, dar pe care nimeni nu-i poate înlocui în istorie!
Deşi nu este politician, este… rege, Regele Mihai, la 90 de ani, are mintea vie şi luciditatea unui tânăr şi mulţi îl invidiază pentru asta. Mai sunt în politică Mircea Ionescu Quintus, a fost Ticu Dumitrescu, persoane (şi personaje) care vor intra în istoria României postdecembriste. Ah, era să-l uit pe Ion Iliescu, şi el deja venerabil, dar lucid şi activ în planul net-ului politic! Cine şi-a luat consilier pe un cineva care a crezut că pentru lupta internă din PDL Arad trebuie aleasă calea biologică, uitând aritmetica şi alte ştiinţe de bază, habar nu are despre ştiinţa imagologiei şi despre spinii din ramurile rupte de trandafiri.
Cine a lansat ideea că o persoană, având vreo 58 de ani, este… la vârsta a treia, ar trebui pedepsit. Cine a comandat o armă de imagine, folosind acest demers ilar, să-l dea afară imediat pe autorul simulacrului de atac, pentru că el va consilia non-mental şi pe viitor. Şi atunci, ce se va petrece la alegeri?
În fine, mă refer, desigur, la „grava acuzaţie” adusă unui fidel membru PDL, în persoana domnului Gheorghe Seculici, pentru „vina” de a fi „la vârsta a treia”, fără măcar să fie. Şi dacă ar fi? Modelele de mai sus, chiar dacă conţin comparaţii din alte cercuri ale politicii, sunt destul de grăitoare! PDL are o problemă la Arad? Să şi-o rezolve, schimbând, mai întâi, consilierii de imagine. Totuşi, ei au făcut cuiva un bine. Lui Seculici! Pentru că aşa au arătat că nu au alte ace la îndemână. Eu, una, m-am amuzat copios… Succes celor ce se consideră astfel, poate, puberţii şi adolescenţii politicii din România. Succes, băieţi!