Vin Rusaliile. Una dintre cele mai mari sărbători ale românilor. Dar, ale bănăţenilor mai ales, pentru că ele au adus durerea în sufletele bănăţenilor, în acea „Duminică a Bărăganului”, în care au fost luaţi din casele lor, cu o haină, cu micuţii în braţe, cu durerea şi „marea vină” de a fi fost, pentru comunişti, în 1951, „duşmanii poporului”. Şi acum ca atunci, noi, bănăţenii, suntem „duşmanii cuiva”. Ai cui? Ai uneltirilor, ai mizeriei, ai securiştilor de tip nou, ai trădării.
Avem Rusalii, dar nu avem Mitropolit! Avem iubire, dar nu avem cui a o arăta! Suntem trădaţi chiar din interiorul Consiliului Eparhial al Mitropoliei Banatului, de oameni care nu mai merită respectul comunităţii. Am ocolit, multă vreme, de săptămâni de zile, anumite nume, dar nu o mai fac. Este vorba despre doi domni, pe care-i credeam fideli ideii bănăţene, dar care au trădat spiritul angelic al IPSS Nicolae, mitropolitul Banatului, făcându-i loc satanei.
Ei se numesc Ioan Savu, cunoscut pentru organizaţia „Banatu-i Fruncea” şi revoluţia de la Timişoara, şi Dumitru Popovici, fost director la Finanţe. Doi oameni pe care i-am respectat şi pe care i-am crezut devotaţi Banatului au trădat! S-au plâns că mitropolitul nostru nu mai poate merge la… Sinod! Da, mitropolitul nostru are 88 de ani, dar este mai tânăr decât ei, indubitabil mai cult şi mai profund, mai autentic ca intelectual şi mai bănăţean decât oricine altul!
Cei doi laici au uitat că istoria lumii a dat un Rooswelt, care a condus lumea din cărucior cu rotile, au uitat că Papa Ioan Paul al II-lea a suferit de Parkinson, dar NIMENI nu a îndrăznit a spune că „nu mai poate fi Papă, pentru că-i tremură mâna!”. Şi răposatul mitropolit al Clujului, Antonie Plămădeală, a fost grav bolnav, însă nimeni n-a îndrăznit să-l înlăture până la sfârşitul zilelor. Cei doi laici se prefac a nu şti despre afacerile imobiliare pe care, acum, fără semnătura ÎPSS Nicolae, Consiliul Eparhial le face, fără nicio remuşcare, în numele „celor sfinte”. Mi-e ruşine, ca om, ca jurnalist, ca descendentă a unei familii de preoţi, cu multe generaţii servind la altar, că există, în România mileniului trei, afaceri meschine, în şi sub numele Bisericii Ortodoxe Române.
Vin Rusaliile, ne scriu oamenii şi CER INSISTENT celor care au uzurpat împotriva ÎPSS Nicolae să ne lase să ne rugăm în Catedrala Mitropolitană SINGURI, să nu vină să ne spună predici „frumoase”, pentru că Banatul nu renunţă la mitropolitul său. Şi nu glumesc!Făţărnicia întâmplării de marţi, de la Mitropolia Banatului, cu vizita mitropolitului Olteniei, mi-a dat de gândit.
Profesorul Nicolae Ţăran a spus: „Îmi amintesc de vizitele prim-secretarilor olteni, pe la noi, prin Banat!” M-a trecut un fior, pentru că eram adolescentă, dar nu pot uita fiorul casei, când tatăl meu era chemat la Securitate! Ce ruşine am îndurat marţi, când cei din Consiliul Eparhial îi ţineau trena mitropolitului Irineu, având capul plecat, de parcă era Ceauşescu pe scările sediului CC al PCR, iar ei, slabi şi proşti, se închinau lui!
Ce ruşine ar trebui să-i fie UZURPATORULUI că a declanşat această ură la Timişoara, capitala armoniei din România, când el, Uzurpatorul, habar nu are ce înseamnă să fii cu adevărat bănăţean. A fi bănăţean este o stare de spirit, dar uzurpatorii nu cunosc acest sentiment, pentru că ei caută dezbinarea.
Te rugăm, Doamne, de Rusalii, dă-ne linişte bănăţeană, în biserica noastră, cu preoţi bănăţeni!
