Editoriale

Ziua medaliei de fidelitate a Regelui Mihai

În fiecare an, de obicei pe 8 noiembrie, de Ziua Sfinților Mihail și Gavril, Palatul Elisabeta găzduiește seara medaliaților cu una dintre cele mai importate distincții oferite de Majestatea Sa, Regele Mihai I al României, Medalia de Fidelitate. Anul acesta, seara medaliaților are loc în 13 noiembrie, când la Palatul Elisabeta se vor întâlni cei care, prin dragoste și respect față de  monarhie, față de regele nostru, față de istorie, vom fi alături de familia regală. Într-o vreme în care sintagme precum:  imagine, imagologie, respect, tradiție, țară, vremuri se folosesc excesiv pe plaja comunicării politice din România, în vreme ce țara trece, din păcate încă, printr-o perioadă grea a așezării normalității într-o arie  în care spiritul eleganței nobile se amestecă cu grotescul, normalul cu artificialul, sinceritatea cu ipocrizia, lumea caută alte repere. Altele decât cele oferite abuziv de către unele canale de comunicare sau de către politicienii  înscriși, aproape rușinos, în lupta intereselor personale, uitându-și obligațiile față de noi, de națiune, de țară! În această lume, în care atât de puține repere autentice ne-au rămas, Regele Mihai este seninul sau cu adevărat, blazonul  națiunii. Dacă suntem undeva, oriunde, și rostim  Regele Mihai, devenim noi înșine mai senini, mai buni, calzi și îndurători. Cine a îndurat mai multă umilință decât Regele Mihai? Umilința câștigătorului, cea a lui Hristos. Regele, prin buna sa privire, prin liniște creativă a sufletului care a așteptat zilele de pe urmă, este acum în prezentul nostru, dovada adevărului. Și a omeniei fără margini. Medalia pe care o oferă unor personalități din viața publică, devotate lui și Casei Regale a României, este semnul recunoașterii, al  mâinii calde ce cuprinde mâna celui onorat de strângerea celei dintâi. Este  dovada regalității în viața noastră. Regele, el este garantul unei libertăți pe care nu o mai credeam posibilă, până în 1997, anul în care  avea să vină, în final fără nicio restricție (după anul de mare bucurie, 1992). De 15 ani, de numai 15 ani, mai știm să ne bucurăm de  regalitatea pe care am merita-o. Să (ne) trăiască regele!

S-ar putea să-ți placă și...