Ori de câte ori apare, Traian Băsescu  scapă câte ceva „pe jos!”. Ca un pubert repetent şi cu pantalonii rupţi care nu are îndemânare. Este  previzibil cu boacănele lui… imprevizibile, dar  totul pare deja prea mult. Se comportă  aproape ca un cineva care nu mai ţine cont de cei din jur, nici măcar de consilieri, în cazul în care i-ar mai avea, iar lipsa sa totală de respect faţă de opoziţie este deranjantă. Se crede, oare, prinţul Absalom, cel care i-a păcălit pe toţi din jur, luându-şi identitate de mare moştenitor  al tronului  regal în antichitate?

Deosebirea este că, desigur, Absalom  era frumos… ceea ce nu comportă  nici o asemănare în cazul  preşedintelui. Ceea ce este comun însă este răutatea,  dorinţa de putere, generalizarea răului în sferele apropiate lui. Absalom a sfârşit tragic. În vreme ce dorea moartea tatălui său, Absalom a fost răpus de  războinici.

Lui Băsescu nu-i pasă de nimeni, nici de oşteni, nici de  colegii de partid (mă rog, cu anumite excepţii blonde!), nici de oamenii de la Roşia Montană, nici de gravitatea folosirii  cianurilor  otrăvitoare, de nimic!  I-am auzit însă glasul lui „suav”, chiar acolo, în mijlocul ardelenilor de la Roşia Montană, când s-a autointitulat „primul turist” prin  galeriile romane. Poate că nu au venit turişti, poate că acolo, unde „munţii noştri aur poartă, noi umblăm din poartă-n poartă”, domneşte tristeţea unor vremi apuse, dar unde este respectul pentru acele vremuri? Băsescu nu respectă nimic, nici istoria, nici pe Regele Mihai, nici pe cei care l-au votat cu ochii închişi (în vreme ce ochii lui sunt mereu întredeschişi între pungile etilice), de ce ar respecta comunitatea mică de la Roşia Montană?  Oamenii de la Roşia Montană au evocat, la vizita prezidenţială  din 29 august,  istoria şi faima locurilor.

Să presupunem  că nu ar fi avut dreptate, să presupunem că acei oameni nu cunosc dimensiunea  economică a situaţiei şi a crizei, să presupunem că acel aur (Doamne, ajută!)  ne-ar scoate din criză, ce caută preşedintele Băsescu, împotriva Constituţiei României şi a tuturor regulilor  europene, să susţină o afacere privată din România sărăcită de „privaţii” lui cu epoleţi? Dacă tot s-a dus acolo, în Munţii Apuseni,  pentru ce i-a rănit pe  ardelenii  încercaţi, şi aşa, destul? De istorie, de comunişti, de Băsescu, de rău, de groază, de tot? Boacănele lui repetabile ne-au obosit. E prea mult! Şi e mult până  departe…