Așa–zisa transparență a Poliției Locale este, tot mai des, doar un moft vehiculat cu oarecare calcul din partea celor talentați în arta manipulării. Se invocă mereu mult dorita și așteptata încredere a cetățeanului în instituțiile publice, dar și asta rămâne doar o deșartă iluzie. Concret: duminică noaptea, ora 1,45, adică toiul nopții, stridențe și țipete la microfonul pe care răgea, disperată, o voce guturală a unui manelist nefericit, scoală oamenii din somn. Poate că omul cu răgnitul era chiar amețit… Infernul fonic venea de pe strada Demetriade, iar Cartierul Tipografilor era, săracul, în graficul de suferință acustică.

Telefonul sună la 0256 968, urgența ”de încredere în Poliția Locală”. Vocea din noapte, supărată, somnoroasă, a doamnei Mariana Ticuț, revoltată că telefonul o deranjează, se întreabă: ”Nu știu cum nu a mai sunat nimeni, doar dumneavoastră…”

Ca și cum este treaba celui ce sună să afle dacă cartierul doarme sau nu, sau dacă mai crede în Poliția Locală! Acră, confirmă trimiterea echipajului, abia după al doilea telefon. Polițista din ceas de noapte are o retorică îmbibată de penibil, absurd, lipsă de interes, lipsă de limbaj, de calitatea de a fi în serviciul cetățeanului. În final, după insistențe, echipajul descoperă locul faptei, un local plin de penibil, pe strada Demetriade, Ricci, cu emitere de decibeli, de zeci de ori peste limita normală, dată delege, la maxim 50, pentru terase…. Cine și-a permis să facă asta, într-un oraș de cinci stele, va plăti, nu?
Așadar, timișoreanul care sună se izbește de întrebările tâmpe ale femeii de serviciu (ale polițistei, adică), este suspectat că are ”o problemă” el însuși, nu că ar fi doar cineva care (mai) crede că instituțiile locale ar putea sluji, firesc, plătitorul taxelor și impozitelor. Timișoreanul care sună la Poliția Locală este interogat, suspectat, acuzat… că a deranjat!
Ală! Poliția Locală, aveți urechi? Sau, poate, nu știți că există legi pe care le putem invoca pentru a vă trage de urechi! Și așa nu sunt bine folosite!