Da, da, ați ghicit: titlul editorialului meu este parafrazarea titlului unui film celebru, ”Am întâlnit țigani fericiți”, o capodoperă a cinematografiei europene, inspirat, între altele, de istorisirile unui jurnalist din etnia rroma, Rudolf Moca. Povestea filmului este din partea de nord a Voivodinei, nu departe de Banatul românesc, realizat de Aleksander Petrovic. Este un film de cinematecă, iar acest mic intro îl fac numai și numai pentru cei care ar putea crede că folosesc referințe artistice de ”amorul artei” cum se mai spune. De altfel, ne justificăm prea mult. Nu asta vreau.
Chiar cred că toate profesiile și meseriile din lume se fac și din dragoste pentru un domeniu. Nu toate, desigur. Unele se fac din orgoliu, altele, din circumstanțe, altele, aleatoriu. Atunci când profesionalismul se armonizează cu dragostea pentru profesie, rezultatul este un fel de… ”fericire”, chiar dacă unora o să le pară figura mea de stil forțată. Fericirea profesională, spun sociologii occidentali, nu este dată de valoarea salariului obținut, oricât ar fi de mare, ci de succesele proprii, de satisfacțiile personale din relațiile cu cei din mediul de muncă, și cu recunoașterea pe care managerii o fac asupra performanțele angajaților.
În cadrul ATOP (Autoritatea Teritorială de Ordine Publică), din care fac parte și trei membri ai societății civile, adesea, s-au generat propuneri legislative, cu originile aici, în Timiș, au fost invitați oameni cu profiluri profesionale impecabile, din diferite domenii, am ascultat idei și s-au găsit soluții în interesul populației județului Timiș, despre care poate se aude mai rar…De ce? Răspunsul ar fi mai delicat, în general presa (din care fac parte cu ”fericire”, chiar nu glumesc!) are o atenție mai mare spre dramă. Nu intru în detalii, nu scriu un curs pentru studenți. Totuși, în țările cu democrații mai vechi, subiectul pozitiv, promovarea unui succes, scoaterea în evidență a unui performer, evidențierea unui angajat devotat mediului său (medic, polițist, economist, antreprenor) se face mult mai firesc.
Unul dintre invitații care mi-a atras atenția este șeful Poliției Rutiere Timișoara, Adrian Dragostin. În SUA, guvernul învestește bani în filme despre poliție, FBI, CIA, pentru a scoate în evidență calitățile unor slujbași ai statului, în interesul cetățenilor. La noi, așa – zise comedii gen ”Las Fierbinți” batjocoresc și bruma polițistului (din mediul rural, din Oltenia, în general), ajungându-se, din cultivarea lipsei de respect, la atacarea în stradă a poliției. Grav!
Timișoara este sub presiunea unui disconfort sonor imens, iar poluarea fonică este al doilea factor de deces în lume. Sunetele îngrozitoare ale ”turmelor” de posesori ai unor motoare (motociclete, mașini sport cu motoare schimbate, cu țevi de eșapament schimbate) sperie orașul. Artere importante: Rebreanu, Lipovei, Aradului, Popa Șapcă, zona Iulius Mall (tunelul subteran), Torontalului, Demetriade, toate, seară de seară, au fost luate cu asalt de acești teroriști au Timișoarei.
Lumea scria pe facebook, inclusiv eu, se suna la 112, nu se putea dormi, era un infern, iar la scurt timp auzeam sirenele Poliției Rutiere. Se făcea liniște. Desigur, nu s-a terminat total, dar controalele au arătat ilegalitățile concursurilor ilegale de motoare: carnete luate, certificate de înmatriculare ridicate etc. Comunicatele de presă de a doua zi, date de Poliția Județului Timiș, scot în evidență aceste rezultate, apar în presa locală și regională, dar simt că nu este destul.
Modestia domnului Adrian Dragostin este specifică polițistului bănățean: nu se laudă, lasă să se vadă, nu se supără dacă este evidențiat, dar rămâne modest. Într-o zi, după o noapte în care, la ora două, s-au trezit trei cartiere, apoi… sirene și liniște, l-am întrebat: ”Cum de a venit așa repede echipajul? A fost extraordinar, ne-am trezit brusc câteva zeci de mii de timișoreni”, iar el mi-a răspuns: ”Am văzut pe FB că lumea era dezamăgită și disperată, era un zgomot infernal”. Era două noaptea…
Eu cred că trebuie să scriem și despre acești polițiști, nu doar despre cei care fac pact cu diavolii, nu doar despre cei care sunt combinați cu traficanții, nu doar despre cei care sunt arestați.
Am întâlnit și ”polițiști fericiți”. Adrian Dragostin este unul dintre ei.
