Anticipând șirul de vulgarități, obrăznicii, mizerii verbale scrise, tot ceea ce poate exprima mai mult șleahta iubitoare a lui Fritz, scriu aceste rânduri pentru cititorii noștri inteligenți, fini observatori, nu-mi voi trăda convingerile, în epoca în care dreptul la opinie (dat de Constituția României, inclusiv) a devenit un act de expunere, modelul dictaturilor. Nu mai avem voie să exprimăm alte opinii, decât cele favorabile puterii, așa cereau și șleahta nemernică a lui Ceaușescu, și a lui Hitler, nu mai contează, pur și simplu dictatorii cer: mucles! Numai că această odioasă atitudine a fost mereu, în istorie, contracarată. Și acum, ca atunci, și asta va trece…
Fritz, Dominic Fritz, Samuel Dominic Fritz a fost la consultările generate de premierul Marcel Ciolacu, pe tema alegerilor prezidențiale. A fost, deși conform statutului USR, membrii USR trebuie să dețină cetățenia română, dar cum regulile și legile nu mai contează, mai ales în cazul lui, trec peste asta ca peste o mică denivelare din drum… El, Fritz-ul de la Timișoara, dar nu al Timișoarei, a fost însoțind-o pe Elena Lasconi, la Palatul Victoria. Acolo unde domină ”ciuma roșie”, ”alianța distructivă PSD- PNL”. Pentru cine nu a văzut imaginile, dar dorește să le vadă, simplu, sunt pe internet. Pentru cine a văzut, sunt convinsă că i-a văzut corpul aplecat umil în față. Poziția umilului, specifică celor ”îmbătați” de gloria succesului trecător, într-o comunitate mică, fiind de data asta, totuși, în interiorul Guvernului României. Este guvernul țării noastre, indiferent dacă ne convine sau nu, la un moment dat, felul în care gusturile noastre politice acoperă sau nu reprezentarea interioară, dată de votul alegătorilor.
În fața puterii, Fritz este cu bustul aplecat, de fapt, cu ființa sa toată aplecată precum cel ce se știe mic… Subconștientul său îi dă semnale: stai! Ca să nu mai amintim că era cât pe ce să aibă tupeul de a candida la președinția USR. Nu poate. Sărmanul, mai bine stă cu capul plecat, cum zice vorba veche despre cap și sabie, că nu are cetățenia română. Tot acolo ne-am întors, dar cu alte perspective. Cu alte filosofii.
Unde este prea bunul prieten Drulă!? El, cel care umpluse România cu mesajele sale penibile, la Timișoara ”țipa” din meshuri: ”Nu-i lăsa să-ți fure viitorul!” Aroganța este răzbunată de Dumnezeu, nu de oameni! Aroganța nu vine de la Dumnezeu, ci de la ”urâtul, bată-l toaca!”, de data asta foarte repede… opt la sută la nivel național, USR? Vai, o glumă, nu? Abia acum scăpăm de furtul viitorului.
Fritz, te rog, data viitoare, mai multă demnitate! Se poate?