Neamțul nostru, la mâna lor. TAROM, eroare de interpretare

Pentru mine, “neamţul nostru” este Werner Wolff. Fostul director al BMW Timişoara, român de etnie germană cu performanţe în management, cu educaţie săsească, a plecat din România când era încă un adolescent. S-a reîntors după ce studiase la Universitatea Goethe, din Frankfurt am Main, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor. Rezultate bune, aprecieri. Performanţă de învăţare, aşa se numeşte! A devenit cunoscut, fiind unul dintre managerii companiei Bavaria Car, avându-l ca proprietar pe domnul Schmith… Surpriză, în decembrie 2017, este chemat la Bucureşti, ca director general al TAROM, companie ce era la ora respectivă pe butuci. Îşi “suflecă mânecile”, cum zice bănăţeanul, restructurează, creează măsuri eficiente pentru reorganizare, reduce cheltuielile, reduce unele departamente, creează linii noi de zbor şi… Tarom creşte văzând cu ochii.

Din păcate, multele rude, verişori, verişoare, amanţi şi amante nu au acceptat ideea ca un ardeleano – bănăţean să le facă puţină rânduială.

Acum? Da, au găsit pretextul: vânzarea celor două nave de zbor, vechi de 30 de ani, ce stăteau garate de doi ani, nu zburau, iar întreţinerea lor era deja costisitoare. TAROM le-a vândut, prin licitaţie, Armeniei. TAROM a încasat 5,4 milioane dolari, iar acum unii “băieţi buni” au gândit un plan diabolic, asociindu-l cu fostul premier, proaspăt Pro România, Mihai Tudose, pentru a-i ataca poziţia. Denigrarea a mers până la acuzaţia de a… nu avea studii superioare, ceea ce este complet fals. Iată, un model de ştire falsă, construită pe retorica “cine mai verifică?”, lansată pe posturi de televiziune, presă online, reţele sociale şi iată, avem un “mare caz”. Werner Wolff, chemat în funcţie, niciodată definitiv, ci într-un interimar din patru în patru luni, nu are studii suficiente? O minciună cât Palatul Victoriei!

Tematica TAROM este mult mai complexă. O companie de stat, în care departamentele erau incluse în alte “departamente”, numai pentru a justifica sute de angajaţi care nu aveau ce căuta acolo, oameni ce se călcau pe pantofi, în “alergarea lor profesională” pe coridoarele lungi, urâte, prăfuite, aproape macabre ale unui mamut din beton, sediul TAROM, pentru că nu aveau competenţe în domeniu.

Politicul, acest “organ” penibil al democraţiei nereuşite din România, are interese, nu a progresa economia, ci în a pune la adăpost relaţiile personale, de la femeia de serviciu până la mici directori, şefi imberbi, cu sau fără rezonanţă cu posturile pe care le au. O ruşine despre care au tot scris Caragiale, Eminescu, Goga şi alţii, o ruşine de care ne este deja jenă să mai amintim, zilnic.

O anchetă va avea loc, este sigur, la TAROM. O anchetă ce va încerca, mai mult ca sigur, să-l scoată din circuitul dâmboviţean pe Werner Wolff, un manager obişnuit cu reguli precise, nemţeşti (nu în sensul bătăii de joc, ci în acela al rigorii), pentru care vorba este vorbă, fapta, faptă.

Werner Wolff a măturat pe jos, la BMW Timişoara, cioburile de sticlă, la un eveniment, fără a-i fi jenă că lumea îl va confunda cu… “frau de la mătură”.

Dacă i se va reproşa ceva, ar putea fi faptul de a nu fi măturat la timp cu lichelele din TAROM!

Comentarii Facebook

comentarii