Așa cum se știe, în România există un număr de peste 140 000 de imigranți din Nepal. Dintre ei, doar 90 000 au permise de muncă obținute în mod legal. Din păcate, unii dintre oamenii de afaceri români, chiar timișoreni din punct de vedere al domiciliului, nu și al educației, sunt cercetați penal pentru implicarea în acte ilegale de trafic de persoane pentru munci declarate. Cei 50 000 de nepalezi aflați în România fără acte pleacă sau vor pleca imediat din țara noastră. Ce fel de munci au făcut ei, se știe. Unii, în construcții, alții, în distribuire de comenzi, mereu cu ”ghiozdanele” în spate, mereu pe contrasens, mereu parcă într-o mișcare dezorganizată. Nu, nu generalizez, pe cei aflați pe contrasens i-am salvat, pot spune, riscând întoarceri penibile în trafic, deși eram pe drumul meu, pe drumul bun, dar ei nu știau asta…

De multe ori, chiar în cadrul ATOP, s-a discutat despre faptul că firmele care-i aduc sau angajează nu îi ajută suficient, nu le fac pregătire pentru regulile circulației din România și pentru HCL-urile din Timișoara. Nici măcar nu cunosc sensul semafoarelor.

Unii dintre nepalezii care pleacă din Timișoara au locuit în pensiuni, alții, în alte spații închiriate: apartamente în blocuri, foste spații pentru nefamiliști și altele. Desigur, nu ar fi avut posibilitatea financiară să acceadă la mai mult. Mediul în care s-au cazat, cel puțin cel de la noi, a fost (este) unul civilizat: cu baie, bucătărie, dormitor. Pentru unii, o premieră absolută într-o viață din altă lume. Unii dintre ei veneau din Nepalul lipsit de conectarea minimă la civilizație. Din mărturisirile unora dintre ei, casa loc era o colibă într-un câmp, iar ușa lor era o pătură prinsă în câteva cuie deasupra deschiderii pentru ușă… Fără apă, fără igienă, cu o viață plină de lipsuri, dar și de visuri…

Tendințele noastre de a generaliza sunt parte din calea comunicării violente involuntare. Și… totuși, ce se mai întâmplă?

Unul dintre proprietarii unui spațiu de cazare pentru grupuri de nepalezi, de la Timișoara, sub protecția anonimatului, spune: ”Mi-au distrus băile. Intrau cu pantofii la duș, unii erau îmbrăcați, cu hainele pe ei… mi-au mărturisit că nu se dezbracă sub duș pentru că le este rușine să fie goi…”. Alții au spus că au fost învățați să se spele o dată pe lună. Atât.

Din păcate, globalizarea nu a reușit, cel puțin până la această oră, să arate doar ”florile și steluțele” marelui plan. Suntem martorii multor drame, fie într-o parte, fie din alta.

Românii plecați au, și ei, parte de multe decepții, unii, chiar de drame. Nu putem face o analiză prin comparație, românii au plecat din Europa în Europa, iar acești oameni sărmani au schimbat continente.

Amestecul de frică, rușine și dedublare poate declanșa războaie. Nu războaie cu arme militare, războaie cu mentalități diferite.