Habar nu am dacă lui, celui numit preşedintele României i-o fi fiind vreo ruşine, dar mie-mi crapă obrazul de ruşine, de prea multele ruşini zgomotoase ale lui Băsescu: ba este încurcat cu infractori ţigani, cu cei mai mari mafioţi ai Olteniei, cu cefele lor grase şi revărsate peste gulerele strâmte, ba este fratele lui Mircea Băsescu (frate, frate!), care a îndrăznit să ceară demisia unui procuror DNA pentru „vina” de a fi spus că un prieten de-al său, şef de vamă la Constanţa, este corupt, ba îşi duce soţia la chefuri cu mafioţii, unde Bercea Mondial îi pune „primei doamne” (sărmana), la gât, un ban din aur, ba… cine mai poate ţine şirul mizeriilor care ne expun ca ţară, ca neam. Parcă nu ne ajunge şirul de întâmplări nefaste, care au pus imaginea României într-o lumină proastă, parcă nu ştiam că suntem consideraţi cei mai primitivi din Europa, acum, lumea are pentru ce să ne arunce în cazanul dispreţului, cu toate ingredientele lui. Ruşinea cea mai mare, la momentul arestării unui interlop cu intenţii criminale, Bercea Mondial, a fost sinteza relaţiilor familiei Băsescu cu cea a interlopului oltean.
Aveam senzaţia, urmărind imaginile filmate la diferite evenimente, că le simt, din păcate, mirosul greu, de transpiraţie penibilă, prin ecranul televizorului nevinovat de toate combinaţiile acestea, patologice, din jurul nostru: politicieni cu bişniţari, şefi de stat cu interlopi periculoşi, oameni cu funcţii cu alţii, pe poziţii privilegiate. Melanjul acesta periculos generează o imagine de ţară pe care cu greu o vom putea corecta. Revoltele din Africa arată că oamenii aceia, pe care-i credeam fără putere de desprindere dintr-un sistem atât de închis cum este cel al dictaturilor tribale, ne-au redat speranţa cutezanţei de a ieşi din infern.
Infernul în care suntem (con)duşi de clanul Băsescu. De Băsescu şi ai lui! De trepăduşii fără scrupule, cu pieptul bombat de orgoliul prostului, de rânjetul scabros al celor care le fac pantofii, crezând, în acest fel, că au lumea. Nu au nimic! Sunt nişte rataţi agramaţi, nişte slugoi cu abilităţi criminale, ca şi Bercea Mondialu’ lu’ Băse’! Ruşinea vine zi şi noapte, prin toţi porii acestui regim care ne-a ucis zâmbetul. Zâmbetul minimei speranţe. În rest, să râdă proştii! Ei nu au măsură, ba mai pot şi grohăi