În sfârșit, expresiile de genul ”Timișoara nu este oraș de măicuțe” sau ”Cui nu-i place în centru, să se mute!”, vor fi taxate cu legea în mână. Noua legislație prevede nu doar respectarea zgomotelor în aer liber, la maxim 50 de decibeli, amenzi mult mai mari pentru nerespectarea legii, dar, în plus, pedepsirea prin aplicarea Codului Penal, după cea de-a doua abatere, chiar cu închisoare! Ha, să-i mai vedem acum pe zgomotoșii din Piața Unirii, cei cu nunțile în plină noapte, în stradă, în marea sfidare a locuitorilor din zonă, care au ajuns să doarmă în… baie! Da, este mărturisirea unei doamne care locuiește pe strada Pacha, sfidată mereu de chefurile făcute din chiar incinta uneia dintre cele mai frumoase clădiri istorice din Timișoara, Biblioteca Kapla, în care funcționează un bar de delicvenți! Fără avize, fără aprobări! Pe strada Vasile Alecsandri nu s-a dormit toată vara.
S-a sunat la Poliția Locală, dar oameni nu au știu că puteau suna și la Jandarmerie, Poliția Locală este slabă, deservită unor interese personale, există locuri tabu, în care polițiștii nu aveau voie să se apropie măcar. Lista poate continua cu terasele de pe Bega, dinspre care acum doar mezociclonul de la Timișoara a mai oprit bașii nebunilor, emanații de sute poate mii de decibeli.
Gata, băieți, acum putem face plângere penală împotriva zgomotoșilor! Împotriva urangutanilor urbani, care aveau liber din partea administrației, sigur, un ”liber” tacit, strecurat pervers de oamenii cu interese în Primăria Timișoarei dar și la terasele de pe Bega, care ridiculizau pe cei care sunau, în toiul nopții, la Poliția Locală, la 112, pe unde mai puteau…
Am apelat, în scris, public, la buna credință a unor consilieri locali, în momentul în care se punea la cale un HCL pentru prelungirea programului teraselor până la ora … 4 (noaptea, desigur). Nu s-a promovat, dar tare cred că dacă nu făceam publică intenția criminală (crima împotriva creierului este cea mai gravă, dacă poate exista o scală a crimelor!), ar fi ajuns în plen. Bine că asta nu s-a consumat. De asemenea, am apelat la câțiva parlamentari de Timiș pentru modificarea legii referitoare la zgomotele urbane, nu s-au grăbit, poate că ”tătucii” lor nu ar fi fost de acord. Doamne, ajută! Au făcut-o alții, nu-mi pasă din ce județ, sunt de la PSD, nici asta nu-mi mai pasă, au făcut-o mai bine decât am fi visat: dosar penal după cea de-a doua plângere, legată de același loc, același patron, același om (dacă este vecin, nu firmă), închisoare posibilă până la cinci ani! Doamne, ce lege faină, de protejare a copiilor, a adulților activi, a bolnavilor din case, a celor care nu mai știau cum să se apere de isteria din toiul nopții!
Bunica mea spunea despre ceva sau cineva, la capătul drumului rău sau la capătul imposturii: ”Gata pita lui” (a ei, a lor etc). Semnalul verbal că i s-a înfundat cu răutatea, agresivitatea, ilegalitatea, dictatura, sau ce-o fi fost să fie.
Iubesc această expresie. Gata pita lor, a celor care au batjocorit Timișoara, cu urletele turbate ale bașilor din boxele pentru vreo demonstrație publică, nu pentru un mic moment de relaxare muzicală, la vreo terasă, sau în Piața Operei, la ora două, când ceasul biologic cere, imperios, somn. Nu veghe, ca în închisorile comuniste sau naziste!
Gata cu circul!